User:Waniok2011
VADUL-LUI-VODĂ, ORAŞ BALNEAR
Vadul-lui-Vodă
Fondat in 1432
Populaţia: 4612
Suprafaţa totală: 1443,29 ha
Distanţa pană la Chişinău:18km
Ziua oraşului: 8 noiembrie
Bugetul pentru2006:3mln.100mii lei
Aer ca in Munţii Alpi
In Vadul-lui-Vodă se respiră cu pieptul plin. Şi nu numai vara, in toiul sezonului estival, ci şi in plină iarnă. Calitatea aerului aici este superioară altor localităţi. Cercetările efectuate in anii postbelici au demonstrat că in Vadul-lui-Vodă concentraţia oxigenului in atmosferă este cu 20 la sută mai mare decat in alte zone ale Europei răsăritene, ceea ce-l face asemănător cu aerul din Alpi. Acesta este primul lucru pe care localnicii il spun cu mandrie turiştilor: „Aerul la noi e ca in Munţii Alpi”. Obişnuiţi să respire aer „extra”, localnicii incep să se sufoce deja in drum spre Chişinău, de care-i despart doar 18 km.
„Aeru-i minunat, din partea asta-i foarte bine, spune vecina mea de microbuz, (Vera Sovetova, 51 de ani), insă din partea lucrului e foarte greu. Acum 25 de ani Vadul-lui-Vodă era sat-sat, dar locuri de muncă erau. Acum, ce folos că-i oraş şi de lucru nu-i?! Vara-şi găsesc oamenii de lucru, da din toamnă pană-n primăvară, unde să caştigi un ban, ce să mănanci?!...”
„La noi, să mă scuzaţi, n-o să fie oraşe, n-o să fie! că nu-i posibil oraş fără populaţie. Iar populaţia pleacă pe-un capăt din Moldova, inclusiv din Vadu-lui-Vodă” (din discuţie cu Maria Alexei, infirmieră la sanatoriul „Speranţa”).
Mai vechi decat Chişinăul
In cronicile istorice localitatea Vadul-lui-Vodă este pomenită pentru prima dată in 1432. Oştenii lui Ştefan cel Mare, avantaţi in luptă, au găsit un vad şi trecand Nistrul, repurtaseră o victorie spectaculoasă asupra turcilor. Din ordinul lui Ştefan-Vodă, triumful a fost sărbătorit copios pe malul Nistrului, tot atunci, s-a pus temelia localităţii care poartă numele domnitorului. In cronici, localitatea revine tocmai peste trei secole, fiind pomenită ca una stăpanită de Nicolae, feciorul boierului Jaroşevici. In 1805, in Vadul-lui-Vodă se construieşte prima biserică din piatră. Iar in 1855 localitatea se face cunoscută printr-o instituţie cu totul deosebită pentru acele timpuri. Se deschide un muzeu cu vestigii rarisime. Fondatoarea lui, Natalia, soţia boierului Sicară, a adunat exponate paleontologice unice: pietre cu amprentele plantelor şi animalelor străvechi; lespede cu inscripţii egiptene, vase antice greceşti şi romane. Mai tarziu, boierul-iluminist Ion Suruceanu, a transferat exponatele la Chişinău, in muzeul Pont Schivschi. Potrivit recensămantului din anul 1859, in Vadul-lui-Vodă erau 140 de gospodării, 166 bărbaţi şi 144 femei. Se deschide şcoala bisericească, iar in 1862 se construieşte debarcaderul. Localitatea intră in circuit fluvial cu toate celelalte localităţi situate pe malul raului Nistru.
In anul 1940 in Vadul-lui-Vodă erau 87 de gospodării in care locuiau 984 de oameni preocupaţi de agricultură, pescuit şi comerţ. O localitate rurală obişnuită, cu populaţie sumară, infrastructură şi economie mai mult decat modeste. Atata doar, că beneficia de un mediu natural deosebit de pitoresc şi benefic sănătăţii, o imbinare irepetabilă dintre rau, coline şi pădure. Anume aceasta, avea să joace un rol primordial in constituirea localităţii ca oraş in perioada postbelică.
„Bucuria” şi „Speranţa” bolnavilor
Pacienţii, in majoritate cu afecţiuni cardio-vasculare, pe langă procedurile medicale obişnuite, mai aveau una specială: trebuiau să parcurgă zilnic un drum deosebit. El trecea prin pădurea cu arbori seculari: stejari, arţari, plopi albi, furnizori neobosiţi de oxigen, prin poiene splendide cu mentă, toporaşi, lăcrimioare, ghiocei, pojarniţă, muşeţel. De-a lungul drumului erau instalate bănci şi pacienţii ore intregi adulmecau aerul imbălsămat, aceasta făcand parte din cura de tratament obligatorie şi foarte eficientă. Sanatoriul „Bucuria” pentru tratarea bolilor cardiovasculare, construit in anii ”70, şi Centrul Republican de Recuperare a Invalizilor şi Pensionarilor „Speranţa”, deschis in anii ”80, erau considerate instituţii medicale de elită in fosta U.R.S.S. Apariţia lor a schimbat calitatea vieţii şi a intereselor localnicilor. Din diferite republici sovietice, in primul rand, din Rusia, a venit un flux de oameni: constructori, asistenţi medicali, funcţionari, pană şi paznici, şoferi, deşi aici se găseau specialişti pe potrivă. Astfel, mai mult de jumătate din populaţie este venetică. Poate deaceea nu s-au incetăţenit aici şi nişte obiceiuri sau tradiţii populare autohtone valoroase, care conferă un farmec inedit altor localităţi. Toţi au primit apartamente şi s-au văzut trăind pe o adevărată gură de rai.
In 1968 Vadul-lui-Vodă obţine statutul de localitate de tip orăşenesc şi este inclus in componenţa municipiului Chişinău. Se dezvoltă in continuare ca o zonă de odihnă a capitalei, ajunge să dispună pe teritoriul său de 82 obiective de odihni. Dezvoltarea lui se desfăşoară insă la intamplare. Aceasta, pană in anul 2005, cand s-au produs două evenimente esenţiale. Unu: a fost aprobat Planul Urbanistic General. Doi: localităţii i se conferă statut de oraş balnear.
„Nici un pas fără un Plan Urbanistic General”
IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă: -Suntem la ora actuală unica localitate din municipiul Chişinău, care dispune de un Plan Urbanistic General, elaborat de UrbanProiect şi aprobat in 2005. Fără Plan, nu vom mai face nici un pas, nu vom mai intreprinde nici o acţiune.
Vadul-lui-Vodă este aşezat pe trei coline şi se intinde pe o lungime de 6 km de-a lungul raului Nistru şi, din păcate, in ultimii ani a fost grav afectat de alunecări de teren. Prin anii 70-80 s-a pompat masiv nisipul şi prundişul din Nistru pentru uzinele de beton armat din republică. Aceasta, după cum spun specialiştii, a făcut ca pămantul să fugă de sub picioare. S-a deplasat terenul şi in cu totul alt sector, din partea sanatoriului „Bucuria”. Acolo s-au dezlănţuit apele subterane. In 5 munute, vreo 20 hectare de pădure au intrat in pămant. S-au dezvelit nişte suprafeţe de lut verde şi s-au pornit scurgeri de ape subterane in Nistru.
Unde să construim un sector locativ modern pentru sinistraţi? La această intrebare cheie ne-a şi dat răspunsul Planul Urbanistic General. Dar şi la multe alte intrebări!”
CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă: -PUG prevede dezvoltarea unui cartier nou al oraşului, peste deal, pe o suprafaţă de 50 ha. Acolo se vor construi atat case individuale, cat şi blocuri locative cu mai multe etaje. Avem toate şansele să caştigăm in acest scop nişte investiţii de la Direcţia de Dezvoltare Regională. Sunt proiectate o grădiniţă, o şcoală, reţele care să fie conectate la reţeaua centrală de canalizare. In partea nouă a oraşului va fi strămutată zona industrială. In prezent suntem in căutarea banilor, avem nevoie de circa 500 mii lei, pentru a elabora un Plan General de dezvoltare a zonei de odihnă, care cuprinde o suprafaţă de 584 ha, pentru următorii 15-20 de ani.
IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă: -Peste hotare n-am fost in oraşe balneare decat la Koblevo, dar nu mi-a plăcut. Condiţiile de odihnă a populaţiei la noi sunt mult mai confortabile decat la Koblevo. Acolo e o singură facilitate, că-i apă de mare, in rest, condiţiile sunt mult mai rele, am in vedere deservirea, salubrizarea, calitatea aerului. La noi, in zona de agrement, sunt amplasate două pieţe agricole, in care oamenii pot procura fructe, legume, peşte, produse lactate, vin bun. Plaja-i cu nisip fin, amenajată cu scaune, duşuri, terenuri de joacă pentru copii, la terase se servesc bucate tradiţionale moldoveneşti: zeamă, mămăligă cu friptură, mititei, carnăciori la gratar. Pe litoral se află baruri, discoteci, cafenele, restaurante. Doritorii iau lecţii de inot, se pot plimba cu vaporul, cu nave fluviale, motocicletele de apă. In zonă funcţionează bine legătura telefonică urbană şi suburbană, reţeaua de telefonie mobilă Moldcell şi Voxtel, ceea ce oferă un plus de confort celor veniţi la odihnă. Sezonul estival se inaugurează festiv pe 15 mai şi continuă pană-n toamnă. Noi am inaintat o ofertă intr-un proiect de a colabora cu un oraş balnear din SUA. Mai am de gand să mă deplasez in anul curent in Romania să găsesc un oraş pe potriva noastră de la care să imprumutăm experienţă. Vreau să aflu, in ce relaţii se află administraţia publică locală cu statul, de ce facilităţi se bucură, cum ii ajută statul, sau se descurcă singuri, ce taxe pentru agenţi economici se stabilesc, ce condiţii pentru odihna populaţiei sunt create. Experienţa străină e un lucru bun, la ce să inventezi bicileta, dacă ea deja e inventată şi funcţionează perfect?
CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă: -Vadul-lui-Vodă a avut statut de localitate de tip orăşenesc din 1968. N-a fost oraş. Avea spital, şcoli, grădiniţă casă de creaţie, policlinică, Colhozstroi, două uzine de beton armat, cazangerie. Ceea ce am reuşit, in ultimii trei ani, e să refacem acoperişurile tuturor instituţiilor bugetare, a şcolilor, liceelor, am inlocuit acoperişurile „moi” cu acoperişuri din ardezie pe o suprafaţă de cateva mii de metri patraţi. Peste zece ani, cred, Vadul-lui-Vodă va fi un oraş adevărat. In centru, se vor inălţa blocuri cu 2-3 etaje, in locul caselor vechi, pe malul raului va fi amenajată o plajă de 3 ha, in plan se prevede un parc al veteranilor de război. Şi o să fie legat centrul oraşului cu litoralul. Va fi un drum cu alee care o să deschidă frumuseţea raului şi a peizajelor, azi dosită.
IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă: -După cate cunosc, există un concept de dezvoltare a oraşului Chişinău anume spre Vadul-lui-Vodă, pentru că e o zonă cu totul aparte in Moldova. Suprafaţa localităţii e de 1400 ha, din care 500 ha sunt păduri, 150 ha teren arabil, restul teren public cu case, blocuri de locuit. Avem de strămutat cateva zeci de familii din casele vechi din centrul oraşului in sectorul locativ nou anunţat in planul general. E o problemă, casele vechi sunt privatizate cu tot cu terenuri. Este proprietatea privată a cetăţenilor şi nimeni nu are dreptul să atenteze la ea. Dar căutăm nişte soluţii rezonabile şi convenabile pentru populaţie. Sper să găsim limbă comună. Vom incerca să-i convingem, să cumpărăm cu preţ avantajos casele vechi, să repartizăm terenuri pentru construcţia caselor noi sau să le oferim apartamente in viitoarele blocuri de locuit. Nu putem spune că nu vom putea rezolva aceste probleme. Noi pentru dezvoltarea localităţii avem o rezervă de 35 ha. Şi de regulă repartuzăm terenuri pentru case familiilor nou create. Din această rezervă 15 ha vom repartiza pentru un miniorăşel. Aspectul Chişinăului, azi, imi provoacă nedumerire. Nu sunt arhitect, dar nu pot inţelege cum e posibil să construieşti case particulare printre blocuri de locuit cu multe etaje, şi asta la tot pasul. Ar fi normal să se distribuie in acest scop un sector la marginea oraşului, iar in capitală să se construiască blocuri moderne cu multe etaje.
CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă: -Pentru 2006 a fost aprobat un buget de 3 milioane 100 mii lei, veniturile pe care urmează să le acumuleze localitatea fiind de 2 milioane 200 mii lei. Veniturile oraşului se constituie din taxele şi impozitele plătite de agenţii economici pentru arenda pămanturilor pe care se află instituţiile curative şi bazele de odihnă. Unul din agenţii principali este regia „Apă-Canal”, staţia de pompare a apei din Nistru şi de transportare a apei in capitală. Agenţii economici trebuie să-şi modernizeze instituţiile. Cei, care şi-au dat seama la timp, au avut doar de caştigat. Sunt baze de odihnă temeinice, cu incălzire autonomă, cu incăperi adaptate perfect. Cei, care continue să le ofere oamenilor doar căsuţe de lemn construite in anii 70, au doar de pierdut. Agenţii cu venit mai mare plătesc şi impozite mai mari. Deci, noi suntem interesaţi in modernizarea instituţiilor curative de pe teritoriul oraşului nostru. Noi discutăm permanent cu agenţii economici despre calitatea serviciilor pe care le oferă. Ei işi dau seama că trebuie să-şi modifice şi modernizeze obiectivele, să le adapteze la standarde europene. Cei care se arată incapabili s-o facă, vand obiectivele altora.
IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă:
-Avem in statele primăriei un manager de proiecte care iată că a caştigat un grant din Norvegia de 7 mii euro pentru construcţia unui Centru Lingvistic la liceul „Ştefan Vodă”. Am caştigat un proiect USAID pentru construcţia trotuarelor care leagă localitatea veche cu cea nouă. Am caştigat un proiect USAID pentru procurarea maşinii de evacuare a deşeurilor. Acum lucrăm intr-un proiect cu FISM de pe urma căruia vom aloca 75 de dolari caştigaţi ca să gazificăm ultimul segment rămas negazificat din localitate. De la Ministerul Ecologiei am caştigat anul trecut două proiecte in valoare de 180 mii lei pe care să-i folosim la inverzirea plajei şi a parcului. Cea mai mare problemă e că nu avem bani pentru reparaţia drumurilor şi a sistemului de canalizare in localitate. Oraşul e asigurat cu reţele de canalizare in mărime de 30 la sută. Iar sistemul de canalizare fiind cel mai costisitor, trebuie să căutăm investitori. La Vadul-lui-Vodă nu sunt obiective turistice dar noi vrem să negociem cu Ministerul Culturii pentru a include localitatea in traseu ca Centru de cazare a turiştilor. Aşa era pe timpuri: turiştii poposeau aici pe o săptămană, apoi plecau la diferite obiective turistice din intreaga republică. Posibilităţi de cazare la Vadul-lui-Vodă sunt mari. Noi considerăm că lucrul acesta poate fi reinnoit pentru că avem toate condiţiile. Acum vreo 15 ani, la Vadul-lui-Vodă au fost descoperite izvoare cu apă minerală care iată că in sfarşit şi-a găsit agentul economic. Deja au fost tipărite şi etichetele „Apă minerală curativă de masă Vadul-Lui-Vodă”. Apa nu trebuie pompată, ea singură iese din pămant şi se scurge in Nistru. Bună pentru a trata gastritele, ulcerele stomacale şi duodenale, colitele, afecţiunile cronice ale rinichilor etc. Din păcate, populaţia nu se prea străduie să păstreze ordinea. Vara, de exemplu, vin circa zece mii de turişti zilnic, şi ei lasă după sine munţi de gunoaie, fac stricăciuni in oraş şi noi suntem nevoiţi să facem cheltuieli exagerate. In 2002 am preluat un serviciu de salubrizare aflat pe burtă, cu nişte datorii nemaipomenite. Astăzi, serviciul lucrează mult mai eficient, dar gunoiştile neautorizate oricum apar ca ciupercile după ploaie.
Două cataclisme ale istoriei şi un destin de băştinaş
Ştefan Calancea este medic-şef al oraşului Vadul-lui-Vodă de mai mulţi ani. -Bănuiesc că la Vadul-lui-Vodă, intr-un mediu ecologic perfect, sunt şi mulţi longevivi?! -Categoric nu! Oamenii trăiesc 60 de ani maximum. Sărăcia ii macină delaolaltă. In plus, alcoolul şi drogurile. In oraş funcţionează Centrul de Sănătate cu laborator clinic, staţionar de zi cu 5 paturi. Pentru că un sfert din populaţie sunt pensionari, in lipsa spitalului, ei sunt nevoiţi să se deplaseze la Chişinău. Dar aerul intr-adevăr e deosebit, şi intreg anturajul. Dacă vine cineva prea supărat, indată-i trece şi se bucură. Contrar situaţiei generale, chiar mama lui Ştefan Calancea, Maria Cotoman, este o longevivă, a implinit recent 86 de ani. A supravieţuit suferinţe neomeneşti, fiind supusă, ca şi alte familii de gospodari din Vadul-lui-Vodă, represaliilor staliniste. -O mulţime de rude de-ale noastre au fost deportate... Ştefan Calancea n-a cunoscut calvarul gulagurilor. A avut parte de o copilărie frumoasă, era inotător de forţă, capabil să traverseze Nistrul de trei ori dus-intors, pescar abil, de mic işi hrănea familia cu peşti şi raci pe care-i prindea zilnic. Niciodată n-a pus la indoială că pacea şi lumina acestor locuri neprihănite va fi vreodată pereclitată. Dar a venit anul 1992 şi i-a fost dat să trăiască şase luni de război, cele mai negre din viaţa sa. -Am fost responsabil pentru medicină pe plaţdarmul de la Coşniţa. Am văzut atatea cadavre de tineri...nu vreau să-mi amintesc...morţii cu lopata erau aduşi la Vadul-lui-Vodă...ii aduceam, aici nu era frigider, eram nevoiţi să-i ţinem in garaj pană a fi luaţi şi duşi la Chişinău...nu mă mai intrebaţi, vă rog... Ce aş dori patriei mele mici? Să devină un oraş prosper, unul care să aibă venit, să trăiască lumea bine, să-şi schimbe comportamentul populaţia, că azi, pe malul Nistrului, la fiecare sută de metri te impiedici de o gunoişte. Să-şi fructifice, Vadul-lui-Vodă, această şansă singulară de oraş balnear.
Sub cupola paraşutei, o privelişte de paradis
In Cartea Recordurilor Ghuiness figurează un băştinaş din Vadul-lui-Vodă, Serghei Zincenco, preşedintele Federaţiei Sportului cu Paraşute din Republica Moldova. Palmaresul lui personal include 9 mii de sărituri cu paraşuta, două mii dintre care au fost făcute la Vadul-lui-Vodă. Serghei Zincenco, preşedinte, Federaţia Sporturilor cu Paraşute din Republica Moldova: -La Vadul-lui-Vodă activează o şcoală sportivă excelentă, care are secţii lupte libere, lupte marţiale, box, fotbal, aerobică sportivă, şeiping.şcolii. Elevul acestei şcoli, Igor Conobeev, a caştigat 15 turnee internaţionale la box. Dar desigur că punctul cel mai atractiv il constituie aerodromul. El găzduieşte multiple manifestări sportive. Vadul-lui-Vodă reprezintă o zonă unică sub aspectul fluxurilor de aer care se interpătrund la diferite inălţimi. Aceasta oferă posibilităţi rarisime pentru practicarea planerismului, zborului cu avioane mici, aviamodelismului, paraşutismului. Este cel mai bun loc in Europa şi unul din cele mai bune in lume in acest sens. Eu, prima mea săritură cu paraşuta am realizat-o in 1975 anume la Vadul-lui-Vodă. Sunt născut aici şi ştiu orice piatră şi copac. Dar atunci, la prima mea săritură, era ora 5.30 dimineaţa, pentru prima dată mi-am văzut localitatea de la inălţimea de 600-800 de metri. Frumuseţea ei mă fascinase! Raul era acoperit cu o panză subţire de ceaţă, iarba inrourată, verde-verdele pădurii emanau o prospeţime primară... Peste lume domnea o tăcere absolută...Eram unul-singur in ceruri, pluteam sub cupola paraşutei, ca sub cupola raiului. Şi apoi, am auzit ciripit de păsări, aerul avea o conductibilitate perfectă şi corul de păsări la un moment mă copleşise total... Desigur că inălţimea atenuează detaliile, de sus nu se văd chiar toate gardurile sparte sau gropile din străzi. Eu aş dori foarte mult ca Vadul-lui-Vodă să ajungă la condiţia, cand, văzut de jos, de pe pămant, să fie la fel de frumos cum pare de la inălţime. Bold text
File:Example.jpg|Caption1 File:Example.jpg|Caption2 </gallery>