Jump to content

Draft:Mircea Teculescu

From Wikipedia, the free encyclopedia
Mircea Teculescu

Mircea Teculescu (n. la 3 iunie 1962, în Ploiești, Prahova) este un poet contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Bucuresti-POEZIE

Biografie

[edit]

De profesie inginer, este stabilit din anul 1985 la Câmpina, județul Prahova.

Între anii 1992 şi 2023 a publicat articole diverse, poezie și proză în: "Evenimentul social şi artistic", "Valea Prahovei", "Jurnalul de Prahova", "Telegraful de Prahova", "Oglinda Prahoveană", "Ora", "Oglinda Câmpinei", "Viaţa Prahovei", "Albatros", "Revista Nouă", "Axioma", "Haiku Ploc" (Franţa), "Oglinda literară", "Convorbiri Literare", "Ramuri'', "Vatra'' şi "Helis’’.

Apare în cinci antologii de haiku și una de haibun, ultima dintre ele fiind ,,Solidaritate prin haiku’’, Constanța, 2011- consacrată dezastrului de la Fukushima. A obținut patru premii la concursul lunar de haiku organizat pe site-ul ROMANIAN KUKAI.

Din 2003 Mircea Teculescu este membru al Societății de Haiku din Constanța.

În anul 2015 a obţinut o menţiune, pentru proză scurtă, la concursul internaţional organizat de publicaţia ,,Occidentul Românesc’’ (Spania).

În anul 2016, luna mai, a obţinut premiul al II-lea la Concursul de literatură ,,Rădăcini’’, ediţia a III-a, concurs organizat de revista on-line ,,Însemne culturale’’.

Volume publicate

[edit]

"Exerciţii de tăcere", micropoeme haiku, 2003

"Porţi în depărtare", proză niponă T-haibun, senryu, tanka, haiga, 2008

"Venus de februarie", poezie, 2016

"Fiecare vede altceva", poezie, 2017

"Umbrele copacilor tăiaţi", poezie, 2020

"Jocul și Moartea", poezie, 2022

"Fapte diverse", poezie, 2023

"Costumul gol al astronautului", poezie, 2024

Considerații critice

[edit]

Din poziție contemplativă urmărește Mircea Teculescu și pictura lumii și grafica propriilor stări, folosind - când are prilej - versificația pentru sculptură. Ecuația generală e melancolică, dedusă dintr-o imaginație calmă și moderată care se desfășoară în mărgele prinse pe un șnur reflexiv. Imagist de aeriene (dar și de grave, când tema se impune), Mircea strânge melancoliile sub scipătul unui miraj, cel al clipei în care flori/ se aprind dintr-o dată în jur/ și apari. O subtilă adiere erotică bate printre umbrele copacilor tăiați, una extrem de eficientă care determină până și nimicul continuu să capete sens. Spre sens - nu neapărat erotic - trag și tablourile contemplative realizate pointilist și structurate speculativ.

Al. Cistelecan